Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist
la întâmpinarea Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul II
la Catedrala Patriarhală din Bucureşti
7 mai 1999

Sanctitatea Voastră,

La puţin timp după ce aţi păşit pe pământul ţării noastre, vă primim în faţa Catedralei Patriarhale cu bucuria imnului biblic "Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!" (Matei 21, 9) şi cu salutul pascal "Hristos a înviat!". Catedrala noastră Patriarhală şi această incintă, închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi străjuite de sfintele moaşte ale cuviosului Dimitrie cel Nou, constituie împreună vatra spirituală a Ortodoxiei româneşti.

Statornicită de peste trei secole pe aceeaşi colină înaltă a Bucureştilor, înfruntând vicisitudinile istoriei, ea dă mărturie despre biruinţa Bisericii lui Dumnezeu asupra stăpânitorilor acestui veac.

Vă primim, aşadar, în această vatră de lumină a neamului nostru, martori având alături de noi, ierarhii, clerul şi poporul de faţă, pe vrednicii de pomenire înaintaşi ai noştri, patriarhi, mitropoliţi, voievozi şi dregători binecredincioşi, slujitori, ctitori şi binefăcători ai acestei vetre şi ai Bisericii lui Dumnezeu din România.

În persoana Sanctităţii Voastre primim şi cinstim Biserica lui Hristos din Roma, cea întemeiată pe propovăduirea şi martiriul slăviţilor Apostoli Petru şi Pavel, venerabilă Biserică apostolică, participantă la marile evenimente şi decizii conciliare ale Bisericii nedespărţite din primul mileniu.

Nădăjduim că prezenţa Sanctităţii Voastre, ostenitor neobosit pentru dialogul între Biserici, pelerin în slujba afirmării sfinţeniei Evangheliei în faţa secularizării de azi şi promotor al reconcilierii între popoare, va fi un bun prilej pentru o mărturie comună în favoarea păcii în Iugoslavia - cerând încetarea imediată a războiului.

Sanctitatea Voastră,

În zilele următoare, veţi avea prilejul să cunoaşteţi mai de aproape Biserica Ortodoxă din România, care este lucrarea ei şi care sunt problemele ei astăzi, într-o perioadă de răscruce în istoria ţării, a Europei şi poate chiar a lumii. Veţi avea prilejul să cunoaşteţi poporul român cu suferinţele şi cu aspiraţiile lui, pe faţa căruia se mai citesc încă urmele încercărilor prin care a trecut în ultima jumătate de veac. Veţi avea prilejul să constataţi că viţa de vie a creştinismului apostolic, ajunsă de la Ierusalim pe colinele acestor ţinuturi aproape în acelaşi timp când ajungea şi pe colinele Romei, s-a păstrat roditoare până astăzi şi a împărtăşit de-a lungul veacurilor cu hrană cerească pe toţi fiii acestui pământ.

Din bogăţia sufletească a acestui popor binecuvântat de Dumnezeu, care a întâmpinat cu dragoste pe cei cei-au călcat pragul cu inima deschisă, vă primim astăzi Sanctitatea Voastră şi pe cei care vă însoţesc, cu multă bucurie şi frăţească dragoste în Hristos.

Bine aţi venit în mijlocul nostru!